Barbate, 2016

Poate ar trebui să-mi fac un blog separat în care să scriu doar despre orașe de la granița sudului.

Blogul Sudului.

Revin, mereu și mereu, în Andaluzia. De data aceasta nimeresc, aproape la voia întâmplării, la Barbate. M-a fermecat de la prima vedere, însă o prietenă spaniolă m-a sfătuit să nu mai vorbesc așa elogios despre această destinație, pentru că risc să nu fac impresie bună. Spaniolii își amintesc că, în anii 70, Barbate a fost stațiunea preferată a dictatorului Franco.

În contextul în care dimineața mi-o petrecusem în palatele și grădinile Alhambrei, iar la sfârșitul după-amiezei ajungeam la Barbate, vă puteți întreba cum de a fost posibil să-mi pice cu tronc. Și eu mă întreb.

Plaja era goală, iar pe promenada pavată trecătorii se scăldau în luminozitatea apusului maritim.

Asa cum la noi în sud se prind bulgarii, pe măsură ce te apropii de Barbate, la radio…