Luxor, 2018

Culorile de o limpezime cinematografică, pe țărmul Nilului, servesc de cadru muzeului de arheologie din Luxor.

Spațiu care s-a dovedit cel mai liniștit loc pe parcursul celor trei zile pe care le-am petrecut în vechea capitală a Egiptului.

Pare greu să te simți în siguranță în cetatea atât de greu încercată.

În interiorul amenajat contemporan nu mai era nici un alt turist sau vizitator

și n-a fost greu să mă las copleșită de o bruscă singurătate,

ca și cum însingurarea faraonilor m-ar fi molipsit,

neutralizând grația exponatelor.

Faraonii erau oameni singuri.

Ca să aibă o domnie netulburată, ei știau că trebuie să respecte niște reguli stricte:

să nu aibă încredere decât în ei înșiși,

să nu conteze pe ajutorul nimănui pentru că, la nevoie, prietenii se evaporă,

să nu le permită subalternilor să intre în intimitatea lor. Mă urmărește privirea hipnotică a unor statui fixate pe transmiterea unui…