Eindhoven, 2019

Am descoperit din întâmplare grădina cu dalii.

Eram în drum spre centru venind de la o fermă bio, și ne-am abătut pe o cărare fără niciun indicator, din pură curiozitate, ca să vedem ce surprize ne mai oferă peisagistica din Brabant. Și pentru că, uneori, mă las atrasă de poteci misterioase ca în Haruki Murakami. Așa am descoperit grădina.

Avea un mic panou pe care era menționat programul, foarte restrâns și restrictiv.

O singură seară pe săptămână, joia,

era deschisă doar pentru membrele clubului, când își puteau invita amici.

Am avut noroc că am găsit o doamnă binevoitoare, Leentje, care, văzându-ne străini,

ne-a deschis poarta, ne-a invitat înăuntru, ne-a oferit explicații și flori cu ospitalitate desăvârșită.

Ne-a dat toate lămuririle necesare că să ne simțim mai mult decât bineveniți.

Am aflat că grădina există de șaizeci de ani, neschimbată, și aparține aceluiași proprietar, un club de doamne din